-Buna dimineata straine, vei trece si azi la fel pe lânga mine? Fara sa ma bagi în seama, fara sa ma vezi? Macar astazi stai cu mine. Hai timpule sa ne împrietenim. Eu îti voi spune cât de mare nevoie am de tine iar tu-mi vei povesti istorioarele ce le-ai auzit de pe la altii, ca doar esti batrân si mare.
-Eu, zice timpul, nu am cum sa ma opresc nici macar o secunda din drumul meu. Toata ziua calatoresc si nu ma satur sa privesc minunatiile din jur. As vrea totusi sa mai iau o pauza din când în când sa le spun oamenilor sa ma pretuiasca mai mult, dar vezi tu, datoria mea e sa tot trec. Si mai apoi nu-i minunat sa vezi copacii înflorind, înverzind , îngalbenind si apoi murind? Nu-i minunat sa vezi cum toate renasc de fiecare data mai noi si mai pline de viata iar apoi se pierd într-un somn adânc? Buna dimineata îmi zici? La mine nu e timp de asa ceva, eu cutreier toata lumea si nu am timp nici de o cafea.
-Straine, te rog, nu-mi zi povesti din astea, ca nu de ele vreau eu sa aud. Atât doresc, te rog opreste ceasul, nu vezi ca ticaie prea mult?
-Te-ai intrebat vreodata de ce timpul se scurge atat de repede si de ce el nu se opreste?
-As vrea ca timpul sa fie ca o clepsidra ca sa o pot raspurna si sa pot opri timpul in momentele in care vreau eu, momentele acelea stralucite pe care le doresc mereu, sa scutur clepsidra atunci cand imi este greu sa treaca problemele ca fulgerul, sa vina lumina binelui cat mai rapid.
Buna dimineata timp. Ai timp sa iti faci timp sa mai stai un timp cu mine?
